Ziua buna se cunoaste de dimineata!
Si, cum azi e sarbatoare in calendarul ortodox ( Izvorul Tamaduirii) si cusutul e un pacat chiar daca imi inalta zambetul la ceruri, sufletul meu nu se putea bucura decat cu privitul materialelor si cu pozatul lor.
Ce sa-i faci? Mi-am pregatit o serie mica pentru un proiect viitor 
Nici un an fara macar un atelier in timpul saptamanii de Scoala Altfel! asta mi-e gandul de-acum!
Anul trecut a fost clasa a X-a, acum clasa a VI-a. Mai mici, la fel de multi, atenti si curiosi, copiii cu care am cusut joi, 4 aprilie, la Liceul Nicolae Iorga m-au bucurat cu dorinta lor de a primi si de a-si descoperi creativitatea! Si nu s-au lasat pana n-au fost gata funditele/papioanele pentru purtat! Apoi am mai potrivit cateva materiale pe care le-au luat acasa si am aflat ca au cusut si seara, singuri, asa cum am invatat impreuna la scoala.
Stiu de la ei cat de mult le-a placut! Sunt atat de sinceri si de spontani incat nu e nevoie sa ceri feed-back, asa cum ne-am obisnuit . Mi-au spus ca ar vrea sa mai vin si ca le-a placut timpul petrecut impreuna! Iar eu i-am incurajat sa tina chiar ei anul viitor un atelier de cusut pentru alti colegi! Pentru ca acum stiu sa innoade ata din ac, sa coasa drept, sa intoarca pe fata, sa increteasca, sa prinda ac de brosa si, poate cel mai important, sa se joace cu materiale colorate in combinatii noi pe care nici nu le banuiau!
Tare mandra am fost de ei cand i-am vazut plecand de la scoala cu papioanele la gat!
Si mi-au lasat o replica amintire! o scriu sa n-o uit pentru ca mi s-a parut geniala. Leo, cand a vazut ca s-a incurcat ata, m-a chemat: “Doamna, s-a buclucat ata!
Si cat de repede absorb informatia, cat pot fi de atenti si jucausi in acelasi timp! Abia asteapta sa dea de ceva nou, sa li se povesteasca si sa li se explice cum pot face ei cu mana lor!
Am plecat cu gandul ca ei au nevoie in scoala de atentie si de stimularea creativitatii. Nu mi s-a parut nici un moment ca nu pot fi coordonati sau ca se lucreaza dificil cu ei. Dimpotriva, sunt copii cu potential, cu personalitate si cu mult bun simt.
Alaturi de mine la atelier a fost Mirela, mamica uneia dintre fetite. Un model de parinte care se implica in cresterea entuziasmului copiilor pentru scoala. M-a intalnit la un targ asta-toamna si de-atunci a tinut minte si a revenit in ianuarie cu programarea atelierului. Asta da organizare! M-as bucura sa vad preocuparea pentru astfel de activitati si la alti parinti, dar mai ales la diriginti si profesori. Saptamana Altfel ar putea ajunge cea mai dorita saptamana din anul scolar!
Va las cu imagini de la atelier si va invit sa-mi scrieti despre ce alte activitati ati recomanda sau stiti ca au fost incercate in scoala copiilor vostri, macar sa gaseasca cititorii blogului inspiratie pentru anul viitor!
Aveti grija de voi si de copii,
Dana
Fundita cusuta de mana Sarei! Va vine sa credeti ?
Era pe to-do listul 2013 asa ca am inceput aventura si primele teste de free motion quilting.
Ce-i drept, inca nu pe un quilt! Ci pe un colaj textil ! Am desenat cu acul multe carari intr-un crang de culori amestecate! Din loc in loc rasare un trandafir, o panza de paianjen crosetata sau o poiana cu buline .
Am cusut un set de suporturi de pahare foarte vesele. sunt disponibile toate 4 pentru 26 ron. Dimensiune 10 cm pe 10 cm.
Tehnic vorbind, deocamdata n-am depasit nivelul buclelor in forma de “e” E bine si-atat la prima incercare. Ceva sfaturi sau incurajari aveti pentru mine?
In casa Mariei din vechiul Hundorf mi-am petrecut doua saptamani de vara. Un inceput de august 2012, un concediu de odihna sau o perioada de studiu creativ? cam toate luate impreuna!
Maria a mostenit casa parinteasca cu influente sasesti pe ulita din vecinatatea Bisericii care, din doua in doua saptamani, tine slujba satului si aduna oamenii la rugaciune. Cred ca rugaciunea in care a staruit Maria este legata de continuitatea unui sat cu valorile de altadata, in ciuda plecarii sasilor si staruintei tinerilor in a adopta cu usurinta o rutina moderna in defavoarea indeletnicirilor vechilor gospodarii. Nu intamplator poate, tocmai o casa din care clopotul se aude clar Duminica a ajuns sa primeasca tineri creatori si decoperitori de frumos la sat.
Vechiul Hundorf transformat in Viisoara de astazi are inca batrani frumosi, sclipitori si trecuti prin multe, are o pereche de invatatori cu o poveste despre care ar trebui sa scriu un articol de sine statator, parinti ai atator fii ai satului! Are sarbatori in care copiii trec musai pragul caselor parintesti, chiar daca vin cu avionul! Vechiul Hundorf are casele pazite de crucea din fruntea zidului si un club al celor mai batrane vaduve care se intruneste zilnic in curtea uneia dintre ele Safta, Veta si Cornelia. Una mai singura ca cealalta, dar sa le vezi cum fac haz de necazul propriu sau de necazul celeilalte, te topesti de ras si de pofta de viata!
Un sat intre dealuri acoperite odinioara de vii si un fost domeniu de vanatoare, Hundorful este pe undeva un sat asemanator atator alte sate din Romania, un sat in deriva! Tinerii nu-si gasesc locul in el, nefiind productie locala deci nici locuri de munca in afara institutiilor administrative. Batranii isi restrang gospodariile in functie de puterea de munca a fiecaruia. Oare ce fac copiii? Ce exemple primesc ei si ce vise inalta? Intrebarile raman deschise…
Maria a inceput reconditionarea casei parintesti si o pregateste treptat pentru sedere in scopuri creative. Asa au ajuns Ideile Cusute la Hundorf, intr-o rezidenta artistica de doua saptamani in vara anului 2012. Din fericire inca este posibil un schimb intre vechiul Hundorf si oamenii, artisti sau nu, care vor sa preia si sa duca mai departe ce are el de dat si sa dea la randul lor un imbold comunitatii locale!
Eu am observat, am cunoscut oameni minunati, am experimentat si am incercat razboiul de tesut! Sau poate ca razboiul m-a incercat pe mine !
Am plecat in zi de mare sarbatoare, Sfanta Maria si era sa pierd trenul pentru ca multe au fost portile la care am batut sa-mi iau ramas bun. Plecam parca dintr-un sat cu multe perechi de bunici .
Mai sunt multe de povestit si inca nu le-am aflat pe toate . Voi le puteti descoperi daca va inscrieti pentru o rezidenta la Hundorf aici!
Asa ca aveti mai jos cateva fotografii cu experimentele creative personale si cu imprejurimile vazute prin ochii mei.
Mi-e dor de bunicii din Hundorf si de razboiul de tesut!
razboiul de tesut montat de la zero si un mic dejun in soarele diminetii (gomboti cu prune tinuti in pivnita peste noapte si cafea la ibric)
furtuna de dupa vopsitul panzelor! si rezultatul unei zile intins pe-o sarma!
schita casei gazda si ghemele pregatite pentru tesutul presului !
Pisucel imi dadea razele colorate si eu teseam presul!
gogosile doamnei invatatoare cu panze tesute si brodate in casele din Hundorf
teste de culoare, bordeaux si mov, din fructe de soc fierte bine in apa de fantana
la intalnirea clubului cu Lala Cornelia si Lala Veta
linistea apusului
de pe campuri adunate
Am cusut primul quilt al anului, ca tot ma laudam sa fac 12, dar lupta nu e pierduta!
Si ce-i cu el? Pai sa vedem! am ales fructe si buline, flori de campie , ciuperci in iarba verde si ramurele de alun. De ce de alun? Pentru ca mi-a placut nebunie povestea ”Nuielusa de alun”, poveste pe care o priveam cu sora mea pe diafilm. Ce vremuri:)! Toata copilaria mea e in el! Ciresele de mai, capsunile pe care nu le lasam sa se coaca bine, ca ne si imprieteneam! Sunt ciupercile pe care mi le descoperea bunicul in iarba din malul paraului si bulinele rochitelor mele preferate!
Are zambete cu duiumul si cheitele viselor mele secrete! Si mai are mult alb, matlasat de mana cu ata rosie care marcheaza potecile dintre patrate!
Si acest quilt micut ( 90 pe 90 cm) este pentru o fetita careia ii voi spune povestea cand va putea sa ma intrebe despre toate! Ati ghicit, e micuta de tot, mai mica decat quiltul cusut pentru ea!
Mai e ceva nou cu quiltul aici de fata: l-am si spalat manual sa vad cum se poarta, daca se face mai pufos si daca mi-e mai drag dupa! Sa va spun oare ca am umplut baia de spuma aruncandu-l pana se facea acordeon! De nenumarate ori! Ca un copil curios. Voi nu e nevoie sa faceti asta acasa! Nu strica, dar nici nu ajuta pentru ca petele ies altfel . Eu i-am testat rezistenta straturilor, a structurii de matlasare relaxata , pentru ca n-am intervenit in interiorul patratelor. Detalii de culise pentru fetele care iubesc quilturile !
Sunt foarte multumita de cum s-a uscat, aproape ca nu era nevoie de calcare. Si e mai flexibil dupa spalare, o paturica pe cinste!
… cand il privesc ma vad mica, cu talpile in iarba si nasul in vant, mergand inainte cu ochii inchisi!
dana
Cos de zor pentru Martisor! Si, in viteza mea creativa, dau de pernutele de ace cu pasari, inimi si soare! Si ma pocneste gandul: azi e Dragobetele !!!
Asa ca da, recunosc ca sunt indragostita de cusut ! permanent, iremediabil si in vazul tuturor!
Cusutul stie, ne intalnim des, la ceas de seara pentru ca ziua, de, jobul isi cere drepturile!
Parintii si prietenii au acceptat si au inteles in timp ca farmaciile nu livreaza medicamente impotriva pasiunii!
Ne facem multe surprize ! Eu cumpar materiale pentru cusut Iar cusutul le transforma in minuni care ma fac fericita! Fericirile mele mici, adunate si daruite altora, fac lumea mai frumoasa!
So, for the moment, I’m in love with SEWING! Please, try again later!
Acum doi ani pe vremea asta, bunica a gasit prin cutiile mele cel mai “gri” material si a cautat cel mai gri fermoar si cand le-a gasit m-a rugat sa-i fac un portofel sa-si tina si ea maruntisul pentru piata. Mi-aduc aminte ca azi cand am venit de la serviciu intr-o zi si ea, zambind strengareste, mi-a dat acest simplu lucru de facut .
Iar eu, ca intotdeauna, am raspuns afirmativ. Numai ca era prea gri si asta n-a tinut mult!
Primul lucru a fost sa schimb fermoarul si am pus unul galben. Apoi am ales niste petece de cusut pe el, am taiat forme geometrice din ele si m-am pus pe combinat.
asa s-a transformat portofelul bunicii mele intr-un mic portfard/penar care in timpul targului de Martisor de la MTR a plecat spre cineva din Marea Britanie.
Pentru bunica a fost prea colorat! Iar pentru mine ar fi fost prea gri!
si asa a ramas bunica mea fara portofel! Sa fiti lamuriti, nu i l-a furat nimeni ))
Asa poti transforma ceva gri in ceva foarte colorat folosind ce ai prin casa!
