RSS Feed

Idei Cusute acasa la Hundorf

In casa Mariei din vechiul Hundorf mi-am petrecut doua saptamani de vara. Un inceput de august 2012, un concediu de odihna sau o perioada de studiu creativ? cam toate luate impreuna!

Maria a mostenit casa parinteasca cu influente sasesti pe ulita din vecinatatea Bisericii care, din doua in doua saptamani, tine slujba satului si aduna oamenii la rugaciune. Cred ca rugaciunea in care a staruit Maria este legata de continuitatea unui sat cu valorile de altadata, in ciuda plecarii sasilor si staruintei tinerilor in a adopta cu usurinta o rutina moderna in defavoarea indeletnicirilor vechilor gospodarii. Nu intamplator poate, tocmai o casa din care clopotul se aude clar Duminica a ajuns sa primeasca tineri creatori si decoperitori de frumos la sat.

Vechiul Hundorf transformat in Viisoara de astazi are inca batrani frumosi, sclipitori si trecuti prin multe, are o pereche de invatatori cu o poveste despre care ar trebui sa scriu un articol de sine statator, parinti ai atator fii ai satului!  Are sarbatori in care copiii trec musai pragul caselor parintesti, chiar daca vin cu avionul! Vechiul Hundorf are casele pazite de crucea din fruntea zidului si un club al celor mai batrane vaduve care se intruneste zilnic in curtea uneia dintre ele🙂 Safta, Veta si Cornelia. Una mai singura ca cealalta, dar sa le vezi cum fac haz de necazul propriu sau de necazul celeilalte, te topesti de ras si de pofta de viata!

Un sat intre dealuri acoperite odinioara de vii si un fost domeniu de vanatoare, Hundorful este pe undeva un sat asemanator atator alte sate din Romania, un sat in deriva! Tinerii nu-si gasesc locul in el, nefiind productie locala deci nici locuri de munca in afara institutiilor administrative. Batranii isi restrang gospodariile in functie de puterea de munca a fiecaruia. Oare ce fac copiii? Ce exemple primesc ei si ce vise inalta? Intrebarile raman deschise…

Maria a inceput reconditionarea casei parintesti si o pregateste treptat pentru sedere in scopuri creative. Asa au ajuns Ideile Cusute la Hundorf, intr-o rezidenta artistica de doua saptamani in vara anului 2012. Din fericire inca este posibil un schimb intre vechiul Hundorf si oamenii, artisti sau nu, care vor sa preia si sa duca mai departe ce are el de dat si sa dea la randul lor un imbold comunitatii locale!

Eu am observat, am cunoscut oameni minunati, am experimentat si am incercat razboiul de tesut! Sau poate ca razboiul m-a incercat pe mine🙂 !

Am plecat in zi de mare sarbatoare, Sfanta Maria si era sa pierd trenul pentru ca multe au fost portile la care am batut sa-mi iau ramas bun. Plecam parca dintr-un sat cu multe perechi de bunici🙂.

Mai sunt multe de povestit si inca nu le-am aflat pe toate🙂. Voi le puteti descoperi daca va inscrieti pentru o rezidenta la Hundorf aici!

Asa ca aveti mai jos cateva fotografii cu experimentele creative personale si cu imprejurimile vazute prin ochii mei.

Mi-e dor de bunicii din Hundorf si de razboiul de tesut!

razboiul de tesut montat de la zero si un mic dejun in soarele diminetii (gomboti cu prune tinuti in pivnita peste noapte si cafea la ibric)

furtuna de dupa vopsitul panzelor! si rezultatul unei zile intins pe-o sarma!

schita casei gazda si ghemele pregatite pentru tesutul presului !

Pisucel imi dadea razele colorate si eu teseam presul!

gogosile doamnei invatatoare cu panze tesute si brodate in casele din Hundorf

teste de culoare, bordeaux si mov, din fructe de soc fierte bine in apa de fantana🙂

la intalnirea clubului cu Lala Cornelia si Lala Veta

linistea apusului

linistea apusului

de pe campuri adunate

de pe campuri adunate

8 responses »

  1. Superb! Felicitari ca ai reusit sa redai atat de frumos atmosfera de acolo, in cuvinte si imagini!

    Reply
    • Multumesc mult! Mi-a fost foarte greu sa ma reobisnuiesc cu orasul nebun in care m-am intors. Aglomeratia, masinile, oamenii galagiosi care folosesc cuvinte goale fara sa spuna nimic imi faceau rau. Percepeam ca agresiune toate obiceiurile care tin de rutina urbana. N-am avut incotro si m-am adaptat. Dar inca simt lucrurile bune care mi s-au intamplat la Hundorf🙂

      Reply
  2. Ce experienta frumoasa ai avut!Nu stiam ca se poate vopsi panza din fructe de soc…
    Si noi avem in magazie un razboi care sta degeaba…soacra-mea n-a mai lucrat demult la el.

    Reply
    • Se poate vopsi cu soc, ba chiar culoarea e minunata! doar ca nu prea tine pigmentul sau n-am folosit eu fixatorul potrivit. Voi mai experimenta. Cat despre razboi, zic sa inveti de la soacra cat mai stie, ca singura e greu daca n-ai lucrat niciodata. Sa ai spor🙂 d

      Reply
  3. multumesc mult pentru poze, tusa veta si tusa cornita sunt verisoarele tatalui meu si implicit matusile mele. nu le-am mai vazut de cativa ani.
    liviu

    Reply
    • Liviu, a fost o placere sa le cunosc vara trecuta si nadajduiesc sa le revad si anul acesta! Ce mult ma bucur ca ai dat peste poza, m-am gandit mult daca s-o arat sau ba🙂. Sunt atat de primitoare si au haz molipsitor! Daca le vezi inaintea mea te rog transmite-le ganduri bune! Multumesc, Dana

      Reply
  4. Frumos. Sunt foarte emotionata. Mai mult nu pot sa spun.

    Reply
    • ma bucur ca am reusit sa transmit o parte din emotia cu care m-a coplesit pe mine locul. Ganduri bune Ariada!

      Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: